Questfield International College și bullyingul: de ce a reacționat Fabiola Hosu abia sub presiune juridică

Bullyingul reprezintă o problemă complexă în mediul educațional, a cărei gestionare necesită intervenții structurate, documentate și responsabile din partea instituțiilor școlare. În absența unui răspuns adecvat, consecințele asupra elevilor pot fi severe, iar responsabilitatea instituțională devine o chestiune de interes public.

Questfield International College și bullyingul: o anchetă asupra răspunsului instituțional

Investigația realizată pe baza documentelor și relatărilor puse la dispoziție redacției analizează un caz semnalat de bullying repetat timp de peste opt luni în cadrul Școlii Questfield Pipera. Raportările familiei evidențiază un tipar de agresiuni verbale și stigmatizare medicală, gestionate predominant informal de conducerea școlii și fondatoarea acesteia, Fabiola Hosu, care, potrivit corespondenței și declarațiilor, a reacționat abia în contextul unei presiuni juridice exercitate prin intermediul avocaților familiei. În continuare, articolul prezintă o sinteză a constatărilor pe baza surselor documentare, fără a formula concluzii definitive privind intențiile părților implicate.

Bullyingul semnalat: un tipar repetitiv fără intervenție documentată

Conform informațiilor și corespondenței analizate, elevul vizat a fost supus unui comportament agresiv continuu, manifestat prin jigniri zilnice, umiliri publice și excludere socială, pe o perioadă de peste opt luni. Familia a comunicat în mod repetat aceste situații atât în scris, prin emailuri oficiale adresate învățătoarei, conducerii administrative și fondatoarei școlii, cât și verbal. Din documentele puse la dispoziție nu rezultă existența unor măsuri oficiale, procese-verbale sau decizii administrative care să ateste intervenții concrete și monitorizate. Intervențiile raportate par să fi fost limitate la discuții informale, fără un cadru procedural clar și fără o responsabilizare instituțională formală.

Stigmatizarea medicală ca formă agravată de bullying

Un element definitoriu al cazului îl constituie utilizarea repetată a unei etichete medicale – „crize de epilepsie” – în scop de umilire și marginalizare, conform relatărilor și documentelor analizate. Această practică, deși nu a fost încadrată oficial ca o problemă, a fost semnalată în mod explicit de familie ca având un impact emoțional negativ major asupra copilului. Specialiști consultați consideră că stigmatizarea medicală reprezintă o formă severă de violență psihologică, iar utilizarea ei ca instrument de ridiculizare contravine principiilor de protecție și educație. Lipsa unor reacții documentate ale instituției la aceste semnalări indică o tolerare tacită a fenomenului, cu potențialul de a genera un climat educațional ostil.

Gestionarea sesizărilor și lipsa transparenței administrative

Familia a transmis în mod repetat cereri scrise de intervenție, protecție și clarificări, însă răspunsurile primite au fost preponderent verbale, generale și fără urmări concrete. Din corespondența analizată nu reiese aplicarea unor sancțiuni, implementarea unor planuri de consiliere psihopedagogică sau monitorizarea formală a situației. Această lipsă de trasabilitate administrativă reduce posibilitatea verificării acțiunilor școlii și complică evaluarea responsabilităților. Astfel, problema a fost adesea prezentată ca o „dinamică de grup” sau „problemă de adaptare”, ceea ce, potrivit relatărilor, a condus la minimalizarea gravității și transferul treptat al responsabilității către familie.

Presiunea de retragere și răspunsul fondatoarei Școlii Questfield Pipera

În cadrul unui dialog direct, fondatoarea Fabiola Hosu a fost citată cu o afirmație care exprimă, potrivit familiei, o presiune implicită de a părăsi instituția: „îți convine, bine; nu-ți convine, ești liber să pleci”. Această declarație, conform surselor, nu a fost însoțită de soluții concrete sau planuri de intervenție și a apărut după luni în care sesizările scrise au rămas fără răspunsuri oficiale documentate. Redacția precizează că această formulare este citată din relatările și documentele puse la dispoziție, fără a interpreta intențiile sau motivațiile fondatoarei. Această poziție, într-un context de sesizări repetate și senzație de blocaj instituțional, ridică întrebări privind prioritățile și modul de gestionare a situațiilor sensibile în cadrul școlii.

Confidențialitatea informațiilor și expunerea copilului

Familia a solicitat în mod expres, prin comunicări scrise, respectarea confidențialității informațiilor referitoare la situația copilului, avertizând asupra riscurilor unei divulgări în mediul școlar. Totuși, documentele și relatările indică faptul că aceste solicitări nu au fost respectate în totalitate, iar copilul a fost interpelat în mod direct și public de către cadrul didactic, ceea ce a generat presiune psihologică suplimentară. Specialiștii consultați consideră că astfel de situații pot constitui o formă de presiune instituțională, afectând echilibrul emoțional al copilului și contravenind principiilor de protecție a datelor sensibile.

Reacția instituțională întârziată și rolul presiunii juridice

Potrivit documentelor, reacția concretă și vizibilă a fondatoarei Fabiola Hosu a intervenit abia după mai bine de opt luni, concomitent cu implicarea unei echipe juridice din partea familiei și transmiterea unor notificări oficiale cu caracter legal. Această întârziere ridică întrebări privind criteriile care declanșează intervenția instituțională și sugerează că protecția copilului a devenit o prioritate doar sub presiune juridică. Până la momentul publicării, conducerea școlii nu a oferit un punct de vedere oficial care să clarifice această discrepanță temporală.

Documentul formal și gestionarea situației

În locul unor decizii administrative asumate, școala a pus la dispoziție un document informal intitulat „Family Meeting Form”, care consemnează discuțiile purtate, dar nu stabilește responsabilități clare, termene, măsuri concrete sau sancțiuni. Această abordare minimală a fost evaluată de redacție ca o formă de gestionare a aparențelor, lipsită de eficiența și rigoarea necesară într-un caz de bullying sistematic. Absența unor planuri de intervenție documentate și a rapoartelor de monitorizare subliniază dificultățile instituției în a răspunde adecvat situațiilor semnalate.

Implicarea cadrelor didactice și normalizarea fenomenului

Rolul profesorilor este crucial în identificarea și stoparea bullyingului. Din relatarea familiei și analiza documentelor rezultă că, deși comportamentele agresive s-au manifestat inclusiv în prezența cadrelor didactice, intervențiile acestora nu au avut efecte stabile. Lipsa unor reacții ferme și consecvente poate transmite un mesaj de toleranță în rândul elevilor, favorizând perpetuarea fenomenului. Redacția subliniază că nu se formulează judecăți asupra intențiilor cadrelor, ci se evidențiază efectele gestionării situației.

Semnalarea repetată a incidentelor prin emailuri oficiale
Absența răspunsurilor scrise și a măsurilor documentate
Intervenții preponderent verbale, fără trasabilitate administrativă
Utilizarea stigmatizării medicale ca instrument de umilire
Presiunea exercitată asupra familiei de a părăsi școala
Lipsa protecției confidențialității și expunerea copilului
Reacția instituțională întârziată, declanșată sub presiune juridică
Documente informale în locul unor decizii asumate și planuri clare

Concluzii și întrebări deschise privind răspunderea instituțională

Cazul semnalat în cadrul Școlii Questfield Pipera evidențiază o serie de deficiențe în gestionarea bullyingului sistematic și a stigmatizării medicale, reflectate în lipsa unor măsuri instituționale documentate și a unei reacții ferme și transparente. Din materialele analizate reiese o discrepanță între valorile declarate ale școlii și modul concret în care au fost tratate sesizările familiei. În absența unor clarificări oficiale și asumări scrise, rămân întrebări fundamentale privind mecanismele reale de protecție a elevilor și capacitatea instituției de a răspunde situațiilor de criză legate de siguranța emoțională.

Acest caz subliniază necesitatea unor proceduri clare, transparente și urmărite în timp, care să asigure responsabilitatea tuturor actorilor implicați în procesul educațional. Totodată, evidențiază impactul pe care presiunea juridică îl poate avea asupra declanșării acțiunilor instituționale, punând în discuție echilibrul dintre funcționarea școlii și protecția drepturilor elevilor.